Lumina pentru perfectiune (P)

Desi terminase o facultate cu profil economic si nu avea nici in clin nici in maneca cu desenul si designul vestimentar de cate ori vedea o rochie de designer recunostea perfectiunea. Si ar fi vrut si ea sa creeze ceva perfect. Mult timp si-a reprimat aceste porniri artistice, parca era mai usor sa lucreze cu excel si powerpoint. Intr-o zi si-a dat seama ce trista e activitatea ei si ca nu ii place deloc ce face. Niciodata nu este prea tarziu.

Anii in care putea face o facultate de profil se cam dusesera iar sa o ia de la capat parca nu ii ardea, asa ca s-a apucat de studiu individual. A descarcat manuale despre tehnici de desen, a studiat istoria marilor case de moda si a inceput sa deseneze. Nu se consdiera talentata la desen dar avea o singura dorinta: sa creeze rochia perfecta. Alunecarea perfecta de-a lungul corpului, taietura perfecta pe picior, decolteul perfect care pune in evidenta gatul si bustul, felul in care rochia se unduieste la cea mai mica adiere sau miscare si felul in care rochia straluceste in lumina. Si-a dat seama ca oricine ar fi purtat aceasta rochie trebuia sa fie o persoana speciala. Perfectiunea cerea insa sacrificii. Ore intregi de lucru, de studiu, sute de desene, sute de schite mototolite si aruncate la cos, sute de incercari. In plus, voia ca rochia sa fie croita si cusuta de mana ei. Avea ceva cunostine de croitorie insa nu atat de complexe pe cat se cerea pentru o astfel de rochie. A inceput sa invete sa construiasca tipare, sa coasa si sa croiasca. Trebuia sa fie si aici tot mana ei. Intre timp a ales culoarea rochiei: alb. Pentru ca alb inseamna puritate, imaculat, perfect. Avea un punct de pornire. Mai avea sa gaseasca materialul si sa se lase inspirata sa deseneze modelul. Dupa multe incercari si materiale irosite a reusit. A croit-o. A cusut-o de mana ei si era acolo, in fata ei, pe manechin. Au urmat apoi inca zece rochii. Toate insemnau ceva, toate erau perfecte in felul lor insa doar una stralucea. Prima rochie. Reusise sa isi faca singura propria colectie. A urmat etapa a doua.

Economista din ea a pus la punct un plan de bataie pentru prezentarea colectiei. In primul rand trebuia sa gaseasca o locatie potrivita. A gasit. Locatia era speciala, avea un iluminat perfect doar ca mai erau necesare cateva ajustari. Lumina trebuia sa cada perfect pe rochie. Trebuia se se reflecte in materialul rochiei si sa imprastie crampeie de fericire in jur. A stat de vorba cu managerii localului si a aflat ca au lucrat cu Atas Ligthing pentru iluminat. Fiind vorba despre o galerie de arta se puteau aduce ajustarile necesare destul de usor.

galeria-de-arta-galateca-bucurestiA discutat cu cei de la Atas Lighting si au stabilit impreuna detaliile proiectului, ba chiar au venit cu idei si au ajutat-o sa imbunatateasca proiectul initial. Astfel, a obtinut o solutie de iluminare care ii va pune in valoare nu numai o rochie ci intreaga colectie. Evenimentul avea sa fie cu adevarat de impact. Va fi un joc al luminilor, al umbrelor si al perfectiunii. Gasise lumina perfecta pentru colectia ei. Acum trebuia doar sa se lase pe mana profesionistilor de la Atas, stia ca va fi gata la timp, ca va putea sa faca repetitii inainte de eveniment si era multumita. In sfarsit munca ei de ani de zile daduse roade, isi vedea visul implinit. Nu numai ca reusise sa creeze rochia perfecta dar reusise sa creeze evenimentul perfect pentru colectia ei. Lumina juca un rol crucial. Fara lumina totul era in zadar.pendul-1-x-max-250w-e27-halogen

17 thoughts on “Lumina pentru perfectiune (P)

    1. πŸ™‚ dap, e secret, sa nu mai spui la nimeni, fac treaba asta de ceva timp doar ca nu am ajuns inca la perfectiune, o caut…

  1. Pingback: Cant in Orkestra |

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.